„CÂND ascultam experiențele prietenilor mei care slujeau în teritorii unde era nevoie de pionieri, simțeam o dorință puternică de a gusta și eu acea bucurie”, spune Sylviana, o pionieră de 27 de ani. „Însă mă temeam că era peste puterile mele să slujesc în astfel de teritorii.”

Împărtășești sentimentele Sylvianei? Îți dorești să slujești unde este nevoie de mai mulți vestitori ai Regatului, dar nu știi dacă vei reuși să-ți atingi acest obiectiv? Dacă da, nu te descuraja! Cu ajutorul lui Iehova, mii de frați și surori au reușit să treacă peste obstacole și să-și atingă acest obiectiv. Să vedem cum i-a ajutat Iehova pe unii slujitori ai săi care s-au mutat în Madagascar, a patra insulă ca mărime din lume.

În ultimii zece ani, peste 70 de vestitori și pionieri zeloși din 11 țări * s-au mutat în acest teritoriu roditor din Africa, unde mulți oameni au un respect deosebit față de Biblie. În plus, numeroși vestitori locali au fost dispuși să se mute în diferite regiuni ale acestei insule întinse pentru a predica mesajul despre Regat. Să facem cunoștință cu unii dintre ei.

Louis și Perrine, doi soți trecuți de 30 de ani, s-au mutat în Madagascar din Franța. Deși se gândeau de mulți ani să slujească în străinătate, Perrine ezita să se mute. Ea povestește: „Mi-era teamă de necunoscut. Îmi era greu să-mi las în urmă familia, congregația, casa, locurile familiare, viața cu care eram obișnuiți. Cel mai mare obstacol au fost temerile mele”. În 2012, Perrine și-a făcut curaj și, împreună cu soțul ei, s-a mutat în Madagascar. Ce simte Perrine acum? „Privind în urmă, pot spune că, atunci când vezi mâna lui Iehova în viața ta, credința ți se întărește.” Louis adaugă: „Imaginați-vă că la prima Comemorare la care am participat în Madagascar au venit 10 persoane cu care studiam!”.

 Louis și Perrine au învățat și că, pentru a sluji în străinătate, e nevoie de perseverență. După opt luni în Madagascar, ei au primit vestea descurajatoare că doi membri ai familiei lor din Franța se îmbolnăviseră. Ce i-a ajutat să rămână în repartiție? Rugăciunea fierbinte prin care i-au cerut lui Iehova puterea de a persevera. (Filip. 4:13) Louis povestește: „Am văzut cum Iehova ne răspunde la rugăciuni și am simțit «pacea lui Dumnezeu». Am reușit să ne concentrăm asupra bucuriilor pe care ni le aducea lucrarea de predicare. De asemenea, prietenii noștri din țară ne-au trimis emailuri și scrisori de încurajare în care ne îndemnau să nu renunțăm”. (Filip. 4:6, 7; 2 Cor. 4:7)

Iehova a binecuvântat din plin perseverența celor doi soți. „În octombrie 2014, am participat la cursurile Școlii Biblice pentru Cupluri Creștine * din Franța. Școala a fost un dar de la Iehova pe care n-o să-l uităm niciodată”, spune Louis. Spre bucuria lor, după absolvire, au fost repartizați tot în Madagascar.

Didier și Nadine, un cuplu din Franța, s-au mutat în Madagascar în 2010, când aveau peste 50 de ani. Didier povestește: „Am făcut pionierat în tinerețe, iar apoi am crescut trei copii. Când aceștia s-au făcut mari, ne-am gândit la posibilitatea de a sluji în străinătate”. Nadine recunoaște: „Ceea ce mă reținea era gândul de a fi departe de copii. Însă ei ne-au spus: «Vom fi mândri de voi dacă vă mutați în străinătate să slujiți unde e mai mare nevoie de vestitori!»”. Cuvintele lor ne-au încurajat să ne mutăm. Deși acum suntem departe de copii, ne bucurăm că putem comunica des cu ei”.

Alt lucru dificil pentru Nadine și Didier a fost învățarea limbii malgașe. „Nu mai avem 20 de ani”, spune Nadine zâmbind. Cum au reușit ei să învețe limba? Mai întâi, au mers la o congregație de limbă franceză. Apoi, când s-au simțit pregătiți să învețe malgașa, s-au mutat într-o congregație în care se vorbea această limbă. Nadine povestește: „În lucrare găsim mulți oameni dornici să studieze Biblia. Deseori ne mulțumesc că îi vizităm. La început, mi se părea că visez. Îmi place mult să fac pionierat în acest teritoriu. Dimineața când mă trezesc îmi spun: Ce bine că merg azi în predicare!”.

Didier zâmbește când își amintește de perioada de început. „Conduceam o întrunire a congregației, dar nu înțelegeam nimic din ce răspundeau frații și surorile. Nu știam să spun decât «Mulțumesc». După ce i-am mulțumit unei surori pentru răspuns, cei ce stăteau în spatele ei au început să-mi facă semne pentru a-mi da de înțeles că nu răspunsese corect. Atunci am pus să răspundă un frate, care a dat răspunsul corect, sau, cel puțin, așa sper!”

În 2005, Thierry și soția lui, Nadia, au vizionat cu ocazia unui congres drama „Să urmărim obiective  care îl onorează pe Dumnezeu”. Această dramă biblică despre Timotei i-a impresionat atât de mult, încât le-a întărit dorința de a se muta unde era nevoie de mai mulți vestitori ai Regatului. Thierry spune: „La sfârșitul dramei, în timp ce aplaudam, m-am aplecat spre soția mea și am întrebat-o: «Unde mergem?». Ea mi-a spus că se gândea la același lucru”. Nu după mult timp au început să facă pregătiri pentru a-și atinge obiectivul. Nadia povestește: „Am renunțat treptat la lucruri până când tot ce ne-a rămas a intrat în patru valize”.

Thierry și Nadia au ajuns în Madagascar în 2006. Încă de la început au avut satisfacții în predicare. Nadia spune: „Oamenii pe care îi întâlnim ne aduc multă bucurie”.

După șase ani, acest cuplu s-a confruntat cu o situație dificilă. Mama Nadiei, Marie-Madeleine, care locuia în Franța, și-a rupt mâna și s-a lovit la cap în urma unei căzături. După ce s-au consultat cu medicul, Thierry și Nadia au întrebat-o dacă dorea să se mute cu ei în Madagascar. Deși la acea vreme avea 80 de ani, Marie-Madeleine a acceptat invitația cu bucurie. Ce spune ea despre această schimbare? „Deși îmi este greu să mă acomodez cu unele lucruri, în ciuda limitelor mele, mă simt utilă în congregație. Iar ceea ce mă face cu adevărat fericită este faptul că decizia de a mă muta le permite copiilor mei să-și continue serviciul prețios pe care i-l aduc lui Iehova aici”.

Riana este un frate care are puțin peste 20 de ani. El a crescut în Alaotra Mangoro, o regiune fertilă din estul Madagascarului. Riana învăța bine la școală și intenționa să urmeze o instruire superioară. Însă, după ce a studiat Biblia, el și-a schimbat obiectivele. „M-am străduit să termin școala mai repede și i-am promis lui Iehova că, dacă iau examenul de absolvire, încep pionieratul”, povestește el. După absolvire, Riana și-a ținut promisiunea. El s-a mutat cu un alt pionier, și-a găsit un loc de muncă cu jumătate de normă și a început pionieratul. „A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată!”, spune Riana.

Totuși, rudele lui Riana nu au înțeles de ce a renunțat el la perspectiva unei cariere laice. Riana spune: „Tata, unchiul și sora bunicii mă îndemnau să urmez o instruire superioară. Dar nu voiam să întrerup pionieratul pentru nimic în lume”. Mai târziu, Riana și-a dorit să slujească într-o zonă unde era nevoie de mai mulți vestitori. Cum a ajuns el să-și dorească acest lucru? Riana spune: „Niște hoți au pătruns în apartamentul nostru și mi-au furat multe bunuri. Această întâmplare m-a făcut să mă gândesc la îndemnul lui Isus de ‘a ne strânge comori în cer’. Am luat hotărârea de a face mai multe eforturi pentru a strânge comori spirituale”. (Mat. 6:19, 20) Riana s-a mutat în extremitatea sudică a țării, într-o regiune aridă, aflată la 1 300 de kilometri de locul natal. Această regiune este populată de membrii grupului etnic antandroy. De ce s-a mutat Riana în acea regiune?

Cu o lună înainte să aibă loc spargerea, Riana începuse un studiu biblic cu doi bărbați ce aparțineau acestui grup etnic. El a învățat câteva expresii în limba lor și s-a gândit la numeroasa populație antandroy care nu auzise mesajul despre Regat. Riana spune: „L-am rugat pe Iehova să mă ajute să mă mut în teritoriul de limbă tandroy”.

Riana s-a mutat, dar nu a reușit să-și găsească un loc de muncă. Un bărbat l-a întrebat: „De ce ai venit aici? Ca să-și găsească de lucru, oamenii de aici pleacă în locul de unde ai venit tu”. După două săptămâni, Riana a plecat la congresul regional aproape fără niciun ban. El se întreba ce va face în continuare. În ultima zi de congres, un frate i-a strecurat ceva în buzunar. Era o sumă de bani care îi permitea lui Riana să se întoarcă în regiunea antandroy și să înceapă o mică afacere. El a început să vândă iaurt. Riana povestește: „Am simțit că Iehova mi-a întins mâna exact la momentul potrivit! Puteam continua să-i ajut pe cei ce nu avuseseră șansa să învețe despre Iehova”. Și în congregație era mult de lucru. Riana adaugă: „Țineam cuvântarea  publică o dată la două săptămâni. Iehova mă instruia prin intermediul organizației sale”. Riana predică și în prezent mesajul despre Regat în teritoriul de limbă tandroy.

Iehova promite că îi va binecuvânta pe toți cei ce doresc să-i slujească. (Is. 65:16) Când ne străduim din răsputeri să depășim obstacolele care ne împiedică să facem mai mult în lucrarea de predicare, simțim binecuvântarea lui Iehova. Să ne amintim de Sylviana, menționată la începutul articolului. Ea se temea că era peste puterile ei să se mute într-o zonă unde era nevoie de mai mulți vestitori. Dar de ce avea ea aceste temeri? Sylviana explică: „Piciorul meu stâng este cu 9 centimetri mai scurt decât piciorul drept. De aceea șchiopătez și obosesc repede”.

Totuși, în 2014, Sylviana a decis să se mute împreună cu Sylvie Ann, o pionieră tânără din congregația ei, într-un sătuc aflat la 85 de kilometri de orașul lor natal. În pofida obstacolelor, visul Sylvianei a devenit realitate, iar Iehova i-a binecuvântat decizia. Ea spune: „După numai un an de la mutarea mea în noua repartiție, Doratine, o mamă tânără cu care am studiat Biblia, s-a botezat la congresul de circumscripție”.

Așa cum reiese din exprimările de credință ale acestor frați și surori, când ne străduim să trecem peste obstacolele care ne împiedică să ne implicăm mai mult în lucrarea de predicare, simțim personal adevărul cuvintelor lui Iehova: „Eu te voi întări și te voi ajuta”. (Is. 41:10) Astfel, relația noastră cu Iehova se întărește. În plus, faptul de a ne pune la dispoziție pentru a sluji în alte zone din țara noastră sau în alte țări ne pregătește pentru activitățile teocratice din lumea nouă. Didier, menționat mai înainte, spune: „Faptul de a sluji în teritorii cu necesitate constituie un bun antrenament pentru viitor!”. Fie ca tot mai mulți lucrători să înceapă acest antrenament!