daruri de îndurare: Termenul grecesc eleēmosýnē, redat de regulă prin „milostenie” sau „pomană”, este înrudit cu termenii grecești traduși prin „îndurare” și „a arăta îndurare”. Se referă la banii sau alimentele oferite ca dar pentru ajutorarea săracilor.

suna din trâmbiță: Această acțiune avea menirea de a atrage atenția. Fără îndoială, aici este vorba despre o figură de stil, care transmite ideea că o persoană nu trebuie să-și facă cunoscute actele de generozitate pentru a atrage atenția asupra sa.

ipocriții: Termenul grecesc hypokritḗs se referea inițial la actorii de teatru greci (și, mai târziu, romani) care purtau măști mari, menite să amplifice vocea. Termenul a ajuns să fie folosit în sens figurat cu referire la cei care își ascund adevăratele intenții sau personalitatea prefăcându-se. Aici, Isus îi numește ‘ipocriți’ pe conducătorii religioși evrei. (Mt 6:5, 16)

Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.

și-au primit deja toată răsplata: Termenul grecesc apékhō, care înseamnă „a avea pe deplin”, apărea deseori pe chitanțe și era folosit cu sensul de „plătit integral”. Ipocriții dăruiau ca să fie văzuți de oameni; și, într-adevăr, erau văzuți și lăudați pentru actele lor de caritate. Astfel, ei își primeau toată răsplata. Nu trebuiau să mai aștepte nimic de la Dumnezeu.

să nu știe stânga ta ce face dreapta ta: Figură de stil care transmite ideea de discreție absolută. Continuatorii lui Isus nu trebuie să-și facă cunoscute actele caritabile nici măcar celor care le sunt la fel de apropiați cum este mâna dreaptă de cea stângă, adică nici măcar prietenilor intimi.

să nu spuneți aceleași lucruri la nesfârșit: Sau „să nu bolborosiți aceleași cuvinte”, „să nu folosiți repetări fără rost”. Isus își avertiza continuatorii să nu se roage fără să gândească. El nu a vrut să spună că era greșit ca ei să se roage de mai multe ori pentru aceleași lucruri. (Mt 26:36-45) Însă ar fi fost greșit să facă rugăciuni repetitive de genul celor făcute de oamenii națiunilor (adică neevreii); aceștia obișnuiau să repete „la nesfârșit”, în mod mecanic, fraze învățate pe de rost.

Tatăl vostru: În câteva manuscrise antice apare expresia „Dumnezeu, Tatăl vostru”. Totuși, în majoritatea manuscriselor apare redarea mai scurtă „Tatăl vostru”.

Voi: Formula de adresare folosită de Isus aici realizează un contrast între ascultătorii săi și ipocriții menționați mai înainte. (Mt 6:5)

așa: Adică diferit de modul în care se rugau cei care obișnuiau să spună „aceleași lucruri la nesfârșit”. (Mt 6:7)

Tatăl nostru: Folosind pronumele la plural „nostru”, cel care se roagă recunoaște că și alții au o relație strânsă cu Dumnezeu și fac parte din familia sa de închinători. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:16.)

să fie sfințit: Sau „să fie considerat sacru”, „să fie tratat ca fiind sfânt”. Aceasta este o cerere ca toate creaturile inteligente, atât oamenii, cât și îngerii, să considere numele lui Dumnezeu sfânt. De asemenea, este o cerere ca Dumnezeu să acționeze pentru a se sfinți curățând numele său de orice oprobriu care i se aduce de la răzvrătirea primei perechi de oameni în grădina Edenului.

numele: Este vorba despre numele propriu al lui Dumnezeu, reprezentat prin patru litere ebraice, יהוה (YHWH), și redat, de regulă, în limba română prin „Iehova”. În Traducerea lumii noi, numele apare de 6 979 de ori în Scripturile ebraice și de 237 de ori în Scripturile grecești creștine. (Pentru informații referitoare la folosirea numelui divin în Scripturile grecești creștine, vezi Ap. A5 și Ap. C.) În Biblie, cuvântul „nume” face uneori referire și la persoana însăși, la reputația ei și la tot ce spune acea persoană că este. (Compară cu Ex 34:5, 6; Re 3:4, n.s.)

Să vină Regatul tău: „Regatul lui Dumnezeu” este o expresie a suveranității lui Iehova asupra pământului. Aceasta este o cerere adresată lui Dumnezeu de a acționa în mod decisiv pentru ca Regatul său, condus de Regele mesianic și de coregenții săi, să fie unicul guvern care va stăpâni pământul. Parabola lui Isus din Lu 19:11-27 confirmă că Regatul lui Dumnezeu va „veni” în sensul că va face judecată, îi va distruge pe toți dușmanii săi și îi va răsplăti pe cei care și-au pus încrederea în el. (Vezi Mt 24:42, 44.) Regatul va înlătura actualul sistem rău, inclusiv toate guvernele omenești, și va aduce o lume nouă și dreaptă. (Da 2:44; 2Pe 3:13; Re 16:14-16; 19:11-21)

Să se facă voința ta: Această cerere nu are în vedere în primul rând ca oamenii să înfăptuiască voința lui Dumnezeu, ci ca Dumnezeu să acționeze pentru a-și înfăptui voința în legătură cu pământul și cu oamenii. Este o cerere ca Dumnezeu să-și folosească puterea pentru a-și realiza scopul declarat. De asemenea, cel care se roagă astfel arată că alege să se supună voinței divine. (Compară cu Mt 26:39.) În acest context, expresia precum în cer, așa și pe pământ poate fi înțeleasă în două moduri: 1) ca o rugăminte ca voința lui Dumnezeu să fie înfăptuită pe pământ așa cum este deja înfăptuită în cer sau 2) ca o rugăminte ca voința lui Dumnezeu să fie înfăptuită pe deplin atât în cer, cât și pe pământ.

pâinea noastră pentru această zi: În multe contexte, termenul ebraic și cel grecesc pentru „pâine” înseamnă „hrană”. (Ge 3:19, n.s.) Prin aceste cuvinte, Isus arată că slujitorii lui Dumnezeu pot să-i ceară cu încredere să le dea cele necesare – nu o cantitate excesivă de hrană, ci cantitatea suficientă pentru fiecare zi. Această cerere amintește de porunca pe care le-a dat-o Dumnezeu israeliților cu privire la mana oferită în mod miraculos: fiecare trebuia să-și strângă „porția zi de zi”. (Ex 16:4)

iartă: Cuvântul grecesc înseamnă literalmente „a da drumul”, dar poate însemna și „a anula o datorie”, așa cum este redat în Mt 18:27, 32.

datoriile: Acestea se referă la păcate. Când păcătuiește împotriva cuiva, o persoană își face o datorie, sau o obligație, față de acesta. Prin urmare, trebuie să facă tot posibilul să fie iertată. Nu putem primi iertarea lui Dumnezeu decât dacă și noi i-am iertat pe datornicii noștri, adică pe cei care au păcătuit împotriva noastră. (Mt 6:14, 15; 18:35; Lu 11:4)

nu ne duce în ispită: Sau „nu permite să cedăm ispitei”. Uneori, când în Biblie se spune că Dumnezeu cauzează anumite lucruri, aceasta înseamnă că el doar le permite. (Ru 1:20, 21) Prin urmare, Isus nu spune aici că Dumnezeu îi ispitește pe oameni să păcătuiască. (Iac 1:13) Mai degrabă, el îi încurajează pe continuatorii săi să se roage ca Dumnezeu să-i ajute să evite sau să suporte ispita. (1Co 10:13)

greșelile: Termenul grecesc tradus prin „greșeală” poate fi redat și prin „un pas greșit” (Ga 6:1); a comite o greșeală este opusul faptului de a umbla în dreptate, adică în armonie cu cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

postiți: Este vorba despre abținerea de la mâncare pentru o perioadă limitată. (Vezi Glosarul, „Post”.) Isus nu le-a poruncit niciodată discipolilor săi să postească, dar nici nu le-a spus să evite complet acest lucru. Sub Legea mozaică, evreii cu motivații sincere posteau pentru a arăta că se căiau de păcate și pentru a cere ajutorul lui Iehova. (1Sa 7:6; 2Cr 20:3)

își schimonosesc fața: Sau „își fac fața respingătoare (de nerecunoscut)”. Pentru a avea această înfățișare, unii nu se spălau sau umblau neîngrijiți și își puneau cenușă pe cap.

pune-ți ulei pe cap și spală-ți fața: În general, când postea, o persoană nu se îngrijea de aspectul ei cum făcea de obicei. Așadar, prin aceste cuvinte, Isus îi îndemna pe discipolii săi să nu facă paradă cu restricțiile autoimpuse.

Lampa corpului este ochiul: Un ochi fizic care vede bine se aseamănă cu o lampă aprinsă care luminează un loc întunecat. El luminează întreaga persoană. Aici, termenul „ochi” este folosit cu sens figurat. (Ef 1:18)

concentrat asupra unui singur lucru: Sau „clar”, „sănătos”. Sensul de bază al termenului grecesc haploús este „singur [în antiteză cu multiplu]”, „simplu”. Termenul poate transmite ideea de concentrare a minții asupra unui singur lucru sau de urmărire cu abnegație a unui singur obiectiv. Ca să vadă bine, ochiul fizic trebuie să aibă capacitatea de a se concentra asupra unui singur lucru. Când ochiul figurativ este „concentrat” asupra singurului obiectiv corect (Mt 6:33), întreaga personalitate este influențată în bine.

invidios: Lit. „rău”. Un ochi fizic care nu este sănătos nu vede clar. În mod asemănător, un ochi invidios nu se poate concentra asupra a ceea ce este cu adevărat important. (Mt 6:33) Un astfel de ochi este nemulțumit și lacom, distras și nestatornic. Cel care are un ochi invidios nu evaluează lucrurile corect și duce o viață egoistă. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:22.)

sclav: De obicei, un sclav aparținea unui singur stăpân. În acest verset, Isus afirmă că un creștin nu poate să-i acorde lui Dumnezeu devoțiunea exclusivă pe care o merită și, în același timp, să fie absorbit de acumularea bunurilor materiale.

Bogăției: Termenul grecesc mamōnás (de origine semitică), tradus de obicei prin „Mamona”, poate fi redat și prin „Bani”. În acest verset, „Bogăția” este personificată, fiind prezentată ca un stăpân, un fel de dumnezeu fals, deși nu există dovezi concludente că acest termen ar fi fost folosit vreodată ca nume al unei zeități.

Nu vă mai îngrijorați: Timpul verbului grecesc care apare în acest îndemn exprimă ideea de întrerupere a unei acțiuni în curs. Termenul grecesc redat prin „a se îngrijora” descrie acele îngrijorări care împiedică o persoană să se concentreze asupra unui lucru și care îi distrag atenția, făcând-o să-și piardă bucuria. Același termen apare în Mt 6:27, 28, 31, 34.

viața: Termenul grecesc psykhḗ, redat de regulă prin „suflet”, se referă aici la viață. În acest verset, viața (sufletul) și corpul, menționate împreună, reprezintă întreaga persoană.

un cot: Aici, Isus folosește un termen care se referă la o unitate mică de măsură pentru lungime (lit. „antebraț”), corespunzând cu aproximativ 44,5 cm. (Vezi Glosarul, „Cot”, și Ap. B14.)

durata vieții lui: Din câte se pare, Isus a comparat aici viața cu o călătorie. El a vrut să spună că, îngrijorându-se, o persoană nu-și poate prelungi nici măcar cu puțin viața.

Învățați: Având în vedere forma verbului grecesc, acesta poate fi redat și prin „învățați bine (temeinic)”.

crinii de pe câmp: Unii consideră că aceste flori sunt anemonele, dar termenul din limba originală se poate referi la o mare varietate de flori, precum lalelele, zambilele, irișii și gladiolele. Alții sunt de părere că Isus a făcut, pur și simplu, referire la numeroasele flori sălbatice care creșteau în acea zonă și, prin urmare, traduc termenul prin „florile câmpului”. Această ipoteză este plauzibilă, deoarece Isus, referindu-se în continuare la aceleași flori, le numește „plantele câmpului”. (Mt 6:30; Lu 12:27, 28)

plantele . . . aruncate în cuptor: În lunile călduroase de vară, plantele din Israel se usucă în mai puțin de două zile. Iarba și tulpinile florilor uscate se strângeau de pe câmp și cu ele se făcea focul în cuptoarele de pâine.

oameni cu puțină credință: Isus a folosit această expresie cu referire la discipolii săi, arătând că nu aveau o credință puternică în Dumnezeu. (Mt 8:26; 14:31; 16:8; Lu 12:28) El nu a vrut să spună că nu aveau deloc credință, ci că nu aveau suficientă credință.

continuați să căutați: Forma verbului grecesc indică o acțiune continuă, astfel că expresia ar putea fi redată și prin „căutați încontinuu”. Adevărații continuatori ai lui Isus nu trebuiau să caute Regatul doar pentru un timp, iar apoi să caute alte lucruri. Mai degrabă, ei trebuiau să pună întotdeauna Regatul pe primul loc în viață.

Regatul: În unele manuscrise grecești antice apare expresia „Regatul lui Dumnezeu”.

dreptatea Sa: Este vorba despre dreptatea lui Dumnezeu, întrucât pronumele din limba greacă se referă la ‘Tatăl ceresc’, menționat în versetul 32. Cei ce caută dreptatea lui Dumnezeu înfăptuiesc voința lui de bunăvoie și se conformează normelor sale cu privire la bine și rău. Această învățătură era complet diferită de învățătura fariseilor, care căutau să-și stabilească propria dreptate. (Mt 5:20)

nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine: Scripturile ne îndeamnă să ne facem o bună planificare a lucrurilor. (Pr 21:5) Totuși, îngrijorarea excesivă pentru ce s-ar putea întâmpla în viitor poate afecta relația unei persoane cu Dumnezeu, făcând-o să se bazeze mai mult pe înțelepciunea ei decât pe înțelepciunea lui Dumnezeu. (Pr 3:5, 6)