M-am născut în Santo Domingo, capitala Republicii Dominicane, într-o familie cu patru copii, eu fiind cel mai mic. Părinţii mei erau persoane instruite şi doreau să ne crească într-un mediu sănătos. Cu patru ani înainte de a mă avea pe mine, părinţii mei au întâlnit nişte misionari mormoni. Impresionaţi de ţinuta şi de manierele acelor tineri, părinţii mei au luat repede hotărârea să devină membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă, cunoscută şi sub numele de Biserica lui Mormon. Familia noastră s-a numărat printre primele familii de mormoni de pe insulă.

Când am crescut, am început să iau parte la activităţile sociale ale bisericii. Mi-am însuşit punctul de vedere al mormonilor cu privire la importanţa vieţii de familie şi la respectarea principiilor morale. Eram mândru că sunt mormon şi îmi propusesem să devin misionar.

Când am împlinit 18 ani, familia mea a decis să ne mutăm în Statele Unite ca să pot urma cursurile unei universităţi prestigioase. Aproximativ un an mai târziu, unchiul şi mătuşa mea, care sunt Martori ai lui Iehova, ne-au făcut o vizită în Florida. Ne-au invitat la un congres cu tematică biblică. Am fost impresionat să văd că toţi cei din jur căutau versetele în propria Biblie şi luau notiţe. De aceea am cerut şi eu un pix şi o hârtie.

După congres, unchiul şi mătuşa mea mi-au spus că, întrucât doream să devin misionar, mă puteau ajuta să mă familiarizez cu Biblia. Ideea mi s-a părut extraordinară, deoarece pe timpul acela ştiam mai multe din Cartea lui Mormon decât din Biblie.

Cu ocazia discuţiilor biblice purtate la telefon, unchiul şi mătuşa mea mă îndemnau mereu să compar convingerile mele cu învăţăturile Bibliei. Au vrut să mă conving singur care este adevărul.

 Deşi acceptasem multe dintre învăţăturile mormonilor, nu eram sigur dacă acestea aveau o bază biblică. Mătuşa mea mi-a trimis numărul din 8 noiembrie 1995 al revistei Treziţi-vă!, publicată de Martorii lui Iehova, care cuprindea câteva articole despre mormoni. Spre marea mea surprindere, mi-am dat seama că nu cunoşteam multe dintre învăţăturile mormone. Aceasta m-a determinat să fac cercetări pe site-ul oficial al mormonilor pentru a verifica informaţiile din revista Treziţi-vă!. Informaţiile erau, într-adevăr, corecte, iar ulterior, când am vizitat muzeele mormonilor din Utah, n-am mai avut nicio îndoială.

Până atunci crezusem că Biblia şi Cartea lui Mormon se completează. Dar, când am început să citesc cu atenţie Biblia, am observat că există contradicţii între ce spune ea şi învăţăturile mormonilor. De exemplu, în Ezechiel 18:4, Biblia afirmă că sufletul moare, iar în Cartea lui Mormon, în Alma 42:9, scrie: „Sufletul nu poate să moară niciodată“.

Pe lângă diferenţele de doctrină, am fost tulburat şi de ideile naţionaliste ale mormonilor. De exemplu, mormonii susţin că grădina Edenului s-a aflat în comitatul Jackson (statul Missouri, SUA). Iar profeţii bisericii spun că, atunci când „Împărăţia lui Dumnezeu va prelua conducerea, steagul Statelor Unite va flutura cu mândrie, neîntinat, pe catargul libertăţii şi al egalităţii în drepturi“.

M-am întrebat ce se va întâmpla cu ţara mea natală sau cu oricare altă ţară. Într-o seară, când am fost căutat la telefon de un tânăr mormon care urmase nişte cursuri ca să devină misionar, am adus în discuţie acest subiect. L-am întrebat direct dacă ar lupta împotriva fraţilor lui mormoni din altă ţară. Am fost surprins când el a răspuns afirmativ. Am studiat cu mai multă atenţie învăţăturile credinţei mele şi am discutat cu conducători de seamă ai Bisericii lui Mormon. Aceştia mi-au spus că răspunsurile la întrebările mele sunt nişte mistere care vor fi desluşite pe măsură ce lumina va străluci cu mai multă putere.

Dezamăgit de explicaţiile lor, mi-am analizat motivele pentru care doream să devin misionar mormon. Mi-ar fi plăcut să devin misionar aşa cum mi-ar fi plăcut să mă dedic oricărei alte cauze umanitare. De asemenea, îmi doream să beneficiez de statutul social pe care l-aş fi dobândit ca misionar. Dar despre Dumnezeu nu ştiam mare lucru. Deşi răsfoisem Biblia de mai multe ori, nu îi acordasem prea multă importanţă. Nu ştiam nimic despre scopul lui Dumnezeu cu pământul şi cu oamenii.

În perioada în care am studiat Biblia cu Martorii lui Iehova, am învăţat, printre altele, care este numele lui Dumnezeu, ce se întâmplă cu omul când moare şi care este rolul lui Isus în realizarea scopului divin. În sfârşit, am reuşit să mă familiarizez cu această carte minunată şi am simţit o mare bucurie să le vorbesc altora despre adevărurile pe care le învăţam. Întotdeauna am ştiut că există Dumnezeu, dar acum El este pentru mine cel mai bun prieten, căruia îi vorbesc în rugăciune. M-am botezat ca Martor al lui Iehova în 12 iulie 2004 şi după şase luni am început serviciul cu timp integral.

Am slujit cinci ani la sediul mondial al Martorilor lui Iehova din Brooklyn (New York). Am avut o mare satisfacţie că am putut să iau parte la producerea de Biblii şi de publicaţii biblice, care ajută milioane de oameni de pe întregul pământ. În prezent, continui să-mi ajut semenii să-l cunoască pe Dumnezeu.