Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ei s-au oferit să slujească – în Filipine

Ei s-au oferit să slujească – în Filipine

ÎN URMĂ cu aproximativ zece ani, Gregorio şi Marilou, care erau căsătoriţi şi aveau puţin peste 30 de ani, slujeau ca pioneri în Manila. Amândoi lucrau cu normă întreagă. Deşi nu le era uşor, ei reuşeau să persevereze. Apoi, Marilou a fost promovată ca director la banca unde lucra. Ea spune: „Locurile noastre de muncă ne permiteau să avem un stil de viaţă foarte confortabil“. De fapt, le mergea atât de bine pe plan financiar, încât au decis să-şi împlinească visul de a-şi construi o casă frumoasă într-o zonă foarte bună, la aproximativ 19 kilometri est de Manila. Au angajat o firmă de construcţii şi au stabilit să plătească rate lunare timp de zece ani.

„SIMŢEAM CĂ FUR CE-I APARŢINE LUI IEHOVA“

Marilou povesteşte: „Noul loc de muncă îmi consuma atâta timp şi energie, încât zelul meu pentru activităţile spirituale a slăbit. Simţeam că fur ce-i aparţine lui Iehova“. Ea explică: „Nu mai puteam să-i ofer lui Iehova timpul pe care i-l dedicam înainte“. Nemulţumiţi de această situaţie, într-o zi, Gregorio şi Marilou au discutat despre direcţia în care mergea viaţa lor. Gregorio spune: „Voiam o schimbare, dar nu ştiam exact ce să facem. Am discutat despre modul în care ne puteam dedica mai mult serviciului sacru, mai ales că nu aveam copii. Şi ne-am rugat lui Iehova pentru îndrumare“.

În acea perioadă, ei au auzit mai multe cuvântări despre posibilitatea de a sluji unde este nevoie de mai mulţi vestitori. „Am simţit că acele cuvântări erau răspunsul lui Iehova la rugăciunile noastre“, a spus Gregorio. El şi Marilou s-au rugat pentru mai multă credinţă, astfel încât să aibă curajul de a lua decizii corecte. Însă casa lor era în curs de construire, iar acest lucru constituia un mare obstacol. Ei plătiseră deja ratele pe trei ani. Ce urmau să facă? Marilou spune: „Dacă reziliam contractul, urma să pierdem tot ce plătiserăm până atunci; şi era vorba de o sumă importantă. Însă am considerat că aveam de ales între a pune pe primul loc voinţa lui Iehova sau propriile dorinţe“. Păstrând în minte cuvintele apostolului Pavel, care a spus că ‘a acceptat să piardă toate lucrurile’, ei au renunţat la construirea casei, şi-au dat demisia de unde lucrau, şi-au vândut majoritatea bunurilor şi s-au mutat într-un sat izolat de pe insula Palawan, la o distanţă de aproximativ 480 de kilometri sud de Manila (Filip. 3:8).

‘AU ÎNVĂŢAT SECRETUL’

Înainte de a se muta, Gregorio şi Marilou au încercat să se pregătească pentru a duce o viaţă simplă. Însă ei nu şi-au dat seama cât de simplă avea să fie viaţa lor decât după ce au ajuns la destinaţie. Marilou spune: „Am fost şocaţi. N-aveam curent electric şi nici aparate de uz casnic. În loc să pornim oala electrică, trebuia să tăiem lemne şi să gătim la foc. Mi-era dor să mergem la mall, să mâncăm la un restaurant sau să facem alte lucruri specifice vieţii de la oraş“. Cu toate acestea, cei doi au continuat să-şi amintească motivul pentru care s-au mutat şi, nu după mult timp, s-au adaptat. Marilou spune: „Acum îmi place să admir frumuseţile naturii, de exemplu cerul înstelat. Dar, mai presus de toate, mă bucur când văd fericirea de pe feţele oamenilor cărora le predicăm. Slujind aici, «am învăţat secretul» de a fi mulţumiţi“ (Filip. 4:12).

„Nimic nu se compară cu bucuria de a vedea progresul spiritual al celor noi. Acum simţim mai mult ca oricând că avem o viaţă plină de sens!“ (Gregorio şi Marilou)

Gregorio spune: „Când ne-am mutat, aici nu erau decât patru Martori. Ei s-au bucurat foarte mult când am început să ţin câte o cuvântare publică în fiecare săptămână şi să-i acompaniez la chitară în timp ce cântau la sala Regatului“. Gregorio şi Marilou au văzut cum, într-un an, mica grupă a crescut şi a devenit o congregaţie înfloritoare cu 24 de vestitori. Gregorio spune: „Iubirea pe care o simţim din partea acestei congregaţii ne impresionează profund“. Privind în urmă la cei peste şase ani de când slujesc în această regiune izolată, ei spun: „Nimic nu se compară cu bucuria de a vedea progresul spiritual al celor noi. Acum simţim mai mult ca oricând că avem o viaţă plină de sens!“.

„«AM GUSTAT ŞI AM VĂZUT CE BUN ESTE IEHOVA!»“

În Filipine, aproape 3 000 de fraţi şi surori s-au mutat în regiuni în care este mare nevoie de vestitori ai Regatului. Aproximativ 500 sunt surori necăsătorite. Să luăm exemplul lui Karen.

Karen

Karen are 25 de ani şi a crescut în oraşul Baggao, din provincia Cagayan. Când era încă adolescentă, ea se gândea deseori să facă mai mult în serviciul lui Iehova. Karen spune: „Ştiind că a mai rămas puţin timp şi că oameni de orice fel trebuie să audă mesajul despre Regat, am vrut să slujesc unde este nevoie de mai mulţi vestitori“. Deşi unii membri ai familiei au îndemnat-o să urmeze o instruire superioară în loc să se mute undeva departe ca să predice, Karen s-a rugat lui Iehova pentru îndrumare. De asemenea, a vorbit cu unii fraţi care slujeau într-o zonă izolată. După ce a împlinit 18 ani, ea s-a mutat într-o regiune izolată, aflată la aproximativ 64 de kilometri de oraşul ei natal.

Micuţa congregaţie pe care Karen dorea s-o susţină avea repartizată o regiune muntoasă de pe coasta Pacificului. Karen îşi aminteşte: „Ca să ajungem din Baggao la noua congregaţie, am mers pe jos trei zile, urcând şi coborând munţi şi traversând râuri de peste 30 de ori“. Ea adaugă: „Pentru a ajunge la unele persoane cu care studiez, merg pe jos şase ore, rămân peste noapte la una dintre eleve, iar a doua zi merg încă şase ore ca să mă întorc acasă“. Merită efortul? Karen spune zâmbind: „Uneori mă dor picioarele, dar am condus chiar şi 18 studii biblice. «Am gustat şi am văzut ce bun este Iehova!»“ (Ps. 34:8).

„AM ÎNVĂŢAT SĂ MĂ BIZUI PE IEHOVA“

Sukhi

Ce a îndemnat-o pe Sukhi, o soră necăsătorită din Statele Unite, care are puţin peste 40 de ani, să se mute în Filipine? În 2011, ea a participat la un congres de circumscripţie unde au fost intervievaţi un frate şi soţia lui. Ei au spus că şi-au vândut majoritatea lucrurilor şi s-au mutat în Mexic ca să susţină lucrarea de predicare. „Interviul acela m-a făcut să mă gândesc la obiective la care nu mă gândisem până atunci“, spune Sukhi. Ea a aflat că era mare nevoie de ajutor în teritoriul de limba punjabi din Filipine. Întrucât este de origine indiană, Sukhi s-a hotărât să se mute acolo ca să predice. A întâmpinat ea dificultăţi?

Sukhi spune: „Mi-a fost mai greu decât mă aşteptam să decid ce să vând şi ce să păstrez. Pe lângă aceasta, după 13 ani în care am locuit confortabil în apartamentul meu, m-am mutat şi am stat o vreme cu familia. Nu mi-a fost uşor, dar asta m-a ajutat să mă pregătesc pentru a duce o viaţă simplă“. Cu ce obstacole s-a confruntat ea după ce s-a mutat în Filipine? „Cele mai mari obstacole au fost teama de insecte şi dorul de casă. Am învăţat să mă bizui pe Iehova mai mult ca oricând!“ A meritat efortul? Sukhi spune zâmbind: „Iehova ne invită: «Puneţi-mă la încercare şi veţi vedea dacă nu voi revărsa binecuvântări peste voi». Simt cum se împlinesc aceste cuvinte când, în lucrare, cineva mă întreabă: «Când mai veniţi pe la mine? Mai am multe întrebări». Faptul că pot să-i ajut pe oamenii care vor să înveţe adevărul îmi aduce multă bucurie!“ (Mal. 3:10). Sukhi adaugă: „Cel mai greu mi-a fost să iau decizia de a mă muta. Însă, după ce am luat această decizie, a fost uimitor să văd cum Iehova a avut grijă de toate celelalte lucruri“.

„MI-AM ÎNVINS TEAMA“

Sime, un frate căsătorit, care se apropie de 40 de ani, s-a mutat din Filipine într-o ţară din Orientul Mijlociu, unde găsise un loc de muncă bine plătit. În urma încurajării primite de la un supraveghetor de circumscripţie şi a unei cuvântări ţinute de un membru al Corpului de Guvernare, Sime s-a simţit îndemnat să-l pună pe Iehova pe primul loc în viaţă. „Gândul de a-mi da demisia m-a tulburat foarte mult“, spune Sime. Cu toate acestea, el a renunţat la locul său de muncă şi s-a întors în Filipine. În prezent, Sime şi soţia sa, Haidee, slujesc în provincia Davao del Sur, aflată în sudul ţării, unde există un teritoriu vast şi este nevoie de mai mulţi vestitori. Sime spune: „Privind în urmă, sunt foarte recunoscător că mi-am învins teama de a rămâne fără loc de muncă şi că l-am pus pe Iehova pe primul loc. Nimic nu-ţi aduce mai multă satisfacţie decât să-i dai lui Iehova tot ce ai mai bun!“.

Sime şi Haidee

„NE ADUCE MULTE SATISFACŢII!“

Când Ramilo şi Juliet, un cuplu de pionieri care au puţin peste 30 de ani, au auzit că o congregaţie aflată la circa 30 de kilometri de locuinţa lor avea nevoie de ajutor, ei s-au oferit s-o susţină. Aşa că, în fiecare săptămână, indiferent cum e vremea, ei merg cu motocicleta pentru a participa la întruniri şi la lucrarea de predicare. Deşi nu le este uşor să călătorească pe drumuri pline de gropi şi să traverseze punţi suspendate, ei sunt fericiţi că şi-au extins serviciul pentru Iehova. Ramilo spune: „Eu şi soţia mea conducem 11 studii biblice! Faptul de a sluji unde este nevoie de mai mulţi vestitori pretinde sacrificii, dar ne aduce multe satisfacţii!“ (1 Cor. 15:58).

Juliet şi Ramilo

Ai vrea să afli mai multe despre posibilitatea de a sluji unde este nevoie de mai mulţi vestitori ai Regatului, fie în ţara ta, fie în străinătate? Dacă da, vorbeşte cu supraveghetorul de circumscripţie şi citeşte articolul „Poţi să «treci în Macedonia»?“, apărut în Serviciul pentru Regat din august 2011.