Mana a fost alimentul principal al israeliților în cei 40 de ani de peregrinare prin pustiu. (Ex. 16:35) În două ocazii, Iehova le-a oferit și prepelițe. (Ex. 16:12, 13; Num. 11:31) Cu toate acestea, israeliții au avut la dispoziție și alte tipuri de hrană, dar într-o cantitate limitată.

De exemplu, Iehova și-a condus uneori poporul spre „un loc de odihnă”, în care să găsească resursele naturale necesare. (Num. 10:33) Unul dintre aceste locuri a fost oaza din Elim, „unde erau 12 izvoare și 70 de palmieri”, fără îndoială curmali. (Ex. 15:27) Într-o lucrare de referință, se spune despre curmal că „are un areal foarte extins . . . și [că] este principala plantă fructiferă a deșertului, fiind o sursă de hrană, ulei și adăpost pentru milioane de oameni”. (Plants of the Bible)

E posibil ca israeliții să se fi oprit la importanta oază numită în prezent Feiran, care face parte din uedul Feiran. a Acest ued, sau vale, „are o lungime de 130 km și este unul dintre cele mai lungi, mai frumoase și mai renumite ueduri din peninsula Sinai”, se afirmă în cartea Discovering the World of the Bible, după care se adaugă: „În acest ued, la aproximativ 45 km de gura de vărsare, se află splendida oază Feiran, ce abundă în palmieri. Ea are o lungime de 4,8 km și se află la o altitudine de circa 610 m. Este socotită Edenul peninsulei Sinai. Datorită miilor sale de curmali, oamenii și-au dorit să se stabilească aici încă din Antichitate”.

Când au părăsit Egiptul, israeliții au luat cu ei aluat, castroane de frământat și, probabil, cereale și ulei – lucruri care nu după mult timp aveau să li se termine – , dar și „turme și cirezi, foarte multe animale”. (Ex. 12:34-39) Însă, în condițiile aspre din pustiu, numărul lor avea să scadă. E posibil ca israeliții să le fi folosit pe unele dintre ele ca hrană, iar pe altele ca jertfă, oferite chiar și unor dumnezei falși. b (Fap. 7:39-43) Totuși, israeliții au crescut unele animale, așa cum reiese din cuvintele pe care Iehova li  le-a adresat ca urmare a lipsei lor crase de credință: „Fiii voștri vor fi păstori în pustiu 40 de ani”. (Num. 14:33) Așadar, e posibil ca turmele lor să fi fost o sursă de lapte și, din când în când, de carne, dar, cu siguranță, nu în cantități suficiente pentru a hrăni 3 milioane de oameni 40 de ani. c

Dar de unde au avut animalele hrană și apă? d Pe atunci, în pustiu, precipitațiile erau mai abundente și, prin urmare, și vegetația. În lucrarea Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, volumul 1, se afirmă că, în urmă cu 3 500 de ani, „Peninsula Arabică era mai bogată în resurse de apă decât în prezent. Existența multor ueduri adânci, sau văi, care au fost cândva albii ale unor râuri, dovedește că, în trecut, precipitațiile din zonă erau suficiente pentru a forma cursuri de apă”. Totuși, pustiul era un ținut arid și înfricoșător. (Deut. 8:14-16) Dacă Iehova nu le-ar fi furnizat apă în mod miraculos, atât israeliții, cât și animalele lor ar fi pierit cu siguranță. (Ex. 15:22-25; 17:1-6; Num. 20:2, 11)

Moise le-a spus israeliților că Iehova îi hrănise cu mană ca ei să știe că „omul nu trăiește numai cu pâine, ci și cu orice exprimare a gurii lui Iehova”. (Deut. 8:3)