Odată, pe când Isus se afla în provincia romană Siria, o femeie de origine greacă a venit la el să-i ceară ajutorul. În răspunsul său, Isus a inclus o ilustrare în care compara oamenii din națiuni cu „cățeii”. Sub Legea mozaică, câinii erau considerați animale necurate. (Leviticul 11:27) Dar a fost Isus lipsit de respect față de această femeie și față de alți oameni din națiuni?

Nicidecum. Așa cum le-a explicat discipolilor săi, Isus a vrut să spună că, în acel moment, prioritatea lui erau evreii. Pentru a ilustra această idee, el i-a zis femeii: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței”. (Matei 15:21-26; Marcu 7:26) La greci și la romani, câinele era, în general, un animal de companie foarte iubit, care locuia în casa stăpânului și se juca cu copiii. Prin urmare, termenul „căței”, sau cățeluși, a trezit probabil în mintea ascultătorilor o imagine plăcută. Femeia a înțeles cuvintele lui Isus, întrucât a răspuns: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. Isus a lăudat-o pentru credința ei și i-a vindecat fiica. (Matei 15:27, 28)

Corabia care îl ducea pe Pavel în Italia se lupta cu vânturi potrivnice. În timpul unei opriri, apostolul a recomandat amânarea călătoriei. (Faptele 27:9-12) Pe ce și-a bazat el sfatul?

Marinarii din vechime știau că era periculos să navighezi pe Mediterană în lunile de iarnă. De pe la mijlocul lunii noiembrie până la mijlocul lunii martie, marea era considerată închisă pentru navigație. Însă călătoria despre care vorbea Pavel urma să aibă loc în septembrie sau octombrie. În lucrarea Epitoma rei militaris, scriitorul roman Vegetius (secolul al IV-lea e.n.) a spus referitor la navigarea pe această mare: „În unele luni este foarte indicată, în altele, nesigură, iar în restul anului, imposibilă”. Vegetius a mai spus că navigarea era sigură din 27 mai până în 14 septembrie; în schimb, perioadele cuprinse între 15 septembrie – 11 noiembrie și 11 martie – 26 mai erau nesigure, adică periculoase. Pavel, un călător experimentat, cunoștea, fără îndoială, aceste lucruri. Probabil că și cârmaciul și proprietarul vasului știau aceste informații, însă ei au ignorat sfatul lui Pavel. Călătoria lor s-a sfârșit cu naufragiul corabiei. (Faptele 27:13-44)