Nu. Noi predicăm cu regularitate din casă-n casă, dar nu credem că merităm să fim salvați pentru că facem această lucrare (Efeseni 2:8). De ce?

 Să ne gândim la următoarea comparație: Un om binevoitor promite că va oferi un dar de preț fiecărei persoane care se va prezenta la o anumită dată într-un anumit loc. Dacă am fi convinși că acest om se va ține de cuvânt, nu-i așa că i-am urma instrucțiunile? Fără îndoială! Și foarte probabil că le-am spune și rudelor și prietenilor noștri, pentru ca și ei să poată beneficia de această șansă. Dar asta nu înseamnă că noi merităm darul pentru că respectăm instrucțiunile acelui om. Darul rămâne dar.

 În mod asemănător, Martorii lui Iehova cred promisiunea lui Dumnezeu că le va da viață veșnică tuturor oamenilor care ascultă de el (Romani 6:23). Noi ne străduim să le împărtășim și altora credința noastră, sperând că și ei vor avea parte de binecuvântările promise de Dumnezeu. Dar noi nu credem că merităm să fim salvați pentru că predicăm (Romani 1:17; 3:28). În realitate, oricât de multe lucruri ar face un om, ele nu ar fi suficiente pentru ca el să merite această binecuvântare extraordinară din partea lui Dumnezeu. Biblia spune: „El ne-a salvat nu datorită unor fapte de dreptate făcute de noi, ci potrivit îndurării sale“ (Tit 3:5).