Biblia consemnează că, după ce madianiții l-au dus pe Iosif în Egipt, patriarhul Iacob și familia sa au plecat din Canaan și s-au mutat în Egipt. Ei s-au stabilit în ținutul Gosen, situat în Delta Nilului. (Gen. 47:1, 6) Întrucât israeliții ‘se înmulțeau repede și deveneau tot mai puternici’, egiptenii au ajuns să se teamă de ei și i-au făcut sclavi. (Ex. 1:7-14)

Unii critici moderni pun la îndoială această relatare biblică, considerând-o mit. Totuși, există dovezi care atestă că semiții * au trăit în Egiptul antic ca sclavi.

De pildă, arheologii au scos la lumină ruine ale unor așezări străvechi din nordul Egiptului. Biblistul John Bimson spune că, potrivit dovezilor, în această regiune din nordul Egiptului au existat peste 20 de așezări semitice. În plus, egiptologul James Hoffmeier consemnează: „Aproximativ între anii 1800 și 1540 î.e.n., în Egipt a migrat o bună parte din populația vorbitoare de semită din vestul Asiei”. El adaugă: „Acest timp coincide cu «epoca patriarhală» și, prin urmare, corespunde perioadei și evenimentelor descrise în cartea Geneza”.

Alte dovezi provin din sudul Egiptului. Un papirus ce datează din perioada Regatului Mijlociu (cca 2000-1600 î.e.n.) conține numele sclavilor care au lucrat pe o proprietate din sudul Egiptului. Peste patruzeci dintre aceste nume sunt semitice. Acești sclavi, sau servitori, lucrau în bucătărie, țeseau sau făceau alte munci. Hoffmeier remarcă: „Întrucât pe această proprietate din Tebaida [sudul Egiptului] lucrau peste patruzeci de semiți, se pare că numărul semiților de pe teritoriul Egiptului, mai ales din Deltă, era considerabil”.

Arheologul David Rohl scrie că unele dintre numele sclavilor de pe listă „dau impresia că ar fi luate din paginile Bibliei”. De exemplu, fragmentele de papirus conțin nume care se aseamănă cu numele Isahar, Așer și Șifra. (Ex. 1:3, 4, 15) „Acest lucru atestă că, în perioada respectivă, evreii erau sclavi în Egipt”, concluzionează Rohl.

Biblistul John Bimson afirmă: „Relatările biblice despre sclavia în Egipt și despre Exod au un fundament istoric solid”.