Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cilindru de lut conținând numele lui Belșațar

V-ați întrebat?

V-ați întrebat?

Cum confirmă arheologia existența lui Belșațar și poziția sa de rege al Babilonului?

ANI la rând, unii critici ai Bibliei au afirmat că regele Belșațar, menționat în cartea Daniel, nu a existat. (Dan. 5:1) Ei au susținut acest lucru deoarece nu găsiseră dovezi arheologice care să sprijine existența lui Belșațar. Totuși, în 1854, situația s-a schimbat.

În acel an, consulul britanic John George Taylor explora ruinele anticului oraș Ur, aflat în sudul Irakului de astăzi. Acolo, într-un turn uriaș, exploratorul a găsit mai mulți cilindri de lut, de aproximativ 10 cm lungime, conținând inscripții cuneiforme. Unul dintre aceștia conține o rugăciune în care se cere o viață lungă pentru regele babilonian Nabonid și pentru fiul său cel mare, Belșațar. Chiar și criticii au fost de acord că această descoperire demonstrează că Belșațar a existat în realitate.

Însă Biblia arată nu doar că Belșațar a existat, ea susține și că a fost rege. Și această informație a fost întâmpinată cu scepticism de critici. De exemplu, William Talbot, un savant din secolul al XIX-lea, a scris că unii susțin că „Bel-sar-ussur [Belșațar] a fost coregent cu tatăl său, Nabonid. Însă nu există nici cea mai mică dovadă în acest sens”.

Această controversă a fost clarificată când alți cilindri de lut au dezvăluit că tatăl lui Belșațar, regele Nabonid, a plecat din capitala imperiului mai mulți ani. Ce s-a întâmplat în absența regelui? În Encyclopaedia Britannica se spune: „În perioada exilului, Nabonid i-a încredințat lui Belșațar tronul și o mare parte a armatei sale”. Astfel, în acea perioadă, Belșațar a fost rege în exercițiu, sau coregent, în Babilon. Arheologul și lingvistul Alan Millard a afirmat că „Belșațar este numit în mod potrivit «rege» în cartea lui Daniel”.

Bineînțeles, pentru slujitorii lui Dumnezeu, principala dovadă că Daniel a fost un scriitor demn de încredere și inspirat de Dumnezeu se găsește chiar în Biblie. (2 Tim. 3:16)