Cum reuşeşte musca să realizeze acrobaţii aeriene atât de complexe şi de precise? Şi cum reuşeşte ea să se redreseze atât de rapid şi să-şi menţină direcţia de zbor când e lovită de o rafală de vânt? În parte, secretul ei constă în două organe minuscule numite balansiere * (sau haltere), situate în spatele fiecărei aripi.

Gândiţi-vă: Un balansier seamănă cu o mică baghetă de tobă, având capătul bombat. În timpul zborului, balansierele oscilează în sus şi-n jos cu aceeaşi frecvenţă ca a aripilor, dar în sens contrar. Oamenii de ştiinţă au descoperit că halterele îndeplinesc ingeniosul rol de giroscop, dând muştei stabilitate în timpul zborului. *

Întrucât halterele au capătul bombat, „oscilaţiile lor urmează o anumită traiectorie, asemenea pendulului unui ceas“, se arată în Encyclopedia of Adaptations in the Natural World. Dacă, în timpul zborului, o muscă face o întoarcere bruscă, intenţionat sau din cauza unei rafale de vânt, „tija balansierului se răsuceşte“, mai precizează enciclopedia. „Această răsucire este detectată de o aglomerare de terminaţii nervoase fixate de balansier. După ce informaţia este trimisă la creier, musca poate lua măsurile necesare pentru a reveni . . . pe direcţia de zbor.“ Iată de ce muştele sunt extrem de agile şi greu de prins.

Inginerii consideră că tehnologia inspirată de halterele muştei are numeroase aplicaţii, precum construirea de roboţi, de insecte zburătoare micromecanice şi chiar de vehicule spaţiale. „Cine ar fi crezut că o gânganie mică şi nesuferită cum e musca ne-ar putea învăţa atâtea lucruri?“, a scris Rafal Zbikowski, cercetător în construcţii aerospaţiale.

Ce credeţi? A apărut oare balansierul giroscopic al muştei prin evoluţie? Sau este opera unui Proiectant?