Salt la conţinut

Salt la cuprins

Opera unui Proiectant?

Bancurile de peşti

Bancurile de peşti

În accidentele rutiere mor anual peste un milion de oameni şi sunt răniţi aproximativ 50 de milioane. În schimb, în lumea subacvatică, milioane de peşti înoată în bancuri fără să se atingă unul de celălalt. Cum reuşesc ei acest lucru şi ce putem învăţa de la ei pentru a reduce accidentele de circulaţie?

Gândiţi-vă: Peştii care înoată în bancuri culeg informaţii despre mediul înconjurător prin intermediul văzului şi al unui organ de simţ special numit linie laterală. Folosindu-se de aceste simţuri, ei localizează ceilalţi peşti şi reacţionează în baza a trei reguli simple.

  1. Înoată unii lângă alţii. Îşi reglează viteza în funcţie de cea a peştilor din jurul lor, păstrând astfel distanţa dintre ei.

  2. Se apropie de peştii mai îndepărtaţi.

  3. Evită coliziunile. Îşi schimbă direcţia pentru a evita contactul cu ceilalţi peşti.

Inspirându-se din comportamentul bancurilor de peşti, o companie japoneză producătoare de automobile a proiectat câţiva roboţi de dimensiuni mici care se deplasează în grup fără a se acroşa. În loc de văz, roboţii folosesc tehnologii de comunicare, iar, în loc de linie laterală, un laser cu ajutorul căruia calculează distanţa dintre ei. Compania este de părere că această tehnologie va ajuta la realizarea unor automobile dotate cu sisteme anticoliziune, „ceea ce va contribui la un trafic rutier degajat şi ecologic“.

„Am copiat comportamentul unui banc de peşti folosindu-ne din plin de tehnologiile electronice de vârf“, spune Toshiyuki Andou, inginerul care coordonează proiectul. „În lumea noastră motorizată avem multe de învăţat de la un banc de peşti.“

Ce credeţi? Sunt peştii, cu capacitatea lor uluitoare de a înota în grup, produsul întâmplării oarbe? Sau sunt opera unui Proiectant?