Mării Galileei, sau Tiberiadei: Marea Galileei era numită uneori Marea Tiberiadei, după orașul care se găsea pe țărmul său vestic și care a fost numit Tiberiada în onoarea împăratului roman Tiberiu Cezar. (Ioa 6:23) Numele „Marea Tiberiadei” apare aici și în Ioa 21:1. (Vezi nota de studiu de la Mt 4:18.)

Paștele: Din câte se pare, este vorba despre Paștele din 32 e.n., al treilea Paște care s-a ținut pe parcursul serviciului pământesc al lui Isus. (Vezi notele de studiu de la Ioa 2:13; 5:1; 11:55 și Ap. A7.)

De unde să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?: Acesta este singurul miracol al lui Isus consemnat în toate cele patru evanghelii. (Mt 14:15-21; Mr 6:35-44; Lu 9:10-17; Ioa 6:1-13)

dinari: Vezi Glosarul, „Dinar”, și Ap. B14.

Puneți-i să se așeze: Sau „Puneți-i să se întindă”. Pronumele „-i” reprezintă redarea unei forme a termenului grecesc ánthrōpos, care deseori face referire atât la bărbați, cât și la femei. Termenul „bărbați” din acest verset reprezintă traducerea unei forme a termenului grecesc anḗr, care, conform cu Mt 14:21, desemnează în acest context doar adulții de sex bărbătesc. (Vezi nota de studiu de la Mt 14:21.)

ei s-au așezat acolo; erau cam 5 000 de bărbați: Doar Matei adaugă „precum și femei și copii” când vorbește despre acest miracol. (Mt 14:21) Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 15 000 de persoane.

Profetul: Mulți evrei din secolul I e.n. credeau că profeția din De 18:15, 18, care vorbea despre un profet ca Moise, se referea la Mesia. În acest context, expresia să vină în lume face referire, din câte se pare, la venirea lui Mesia. Doar Ioan consemnează evenimentele menționate în acest verset. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:9.)

să-l facă rege: Numai Ioan consemnează acest episod. Isus a refuzat categoric să se implice în politica țării sale. El avea să accepte regalitatea doar în modul și la timpul stabilite de Dumnezeu. Mai târziu, Isus a subliniat că discipolii săi trebuiau să adopte aceeași poziție. (Ioa 15:19; 17:14, 16; 18:36)

mare: Adică Marea Galileei. (Vezi notele de studiu de la Mt 4:18; Ioa 6:1.)

cam cinci sau șase kilometri: Lit. „cam 25 sau 30 de stadii”. Termenul grecesc stádion desemnează o unitate de măsură pentru distanță egală cu 185 m, sau o optime dintr-o milă romană. Având în vedere că Marea Galileei are circa 12 km lățime, este posibil ca discipolii să se fi aflat aproximativ în mijlocul lacului. (Mr 6:47; vezi nota de studiu de la Mt 4:18 și Ap. A7 și B14)

Tiberiada: Oraș aflat pe țărmul vestic al Mării Galileei, la circa 15 km S de Capernaum și chiar la N de câteva izvoare termale renumite în Antichitate. Orașul a fost construit de Irod Antipa cândva între anii 18 și 26 e.n., devenind noua sa reședință și capitală. Irod l-a numit Tiberiada, în onoarea lui Tiberiu Cezar, împăratul roman de la vremea aceea. Orașul se numește și în prezent Tiberiada (în ebraică: Teverya). Deși era cel mai mare oraș din regiune, în Scripturi este menționat doar aici. Nicăieri nu se spune că Isus ar fi vizitat Tiberiada. Probabil că el nu a mers niciodată în acel oraș deoarece acolo locuiau numeroși neevrei. (Compară cu Mt 10:5-7.) Potrivit lui Josephus, orașul a fost construit pe locul unui fost cimitir, ceea ce explică de ce mulți evrei refuzau să se mute acolo. (Nu 19:11-14) După revolta iudeilor din secolul al II-lea e.n., orașul Tiberiada a fost declarat curat și a devenit centrul educației evreiești și locul unde se întrunea Sanhedrinul. Aici au fost compilate Mișna și Talmudul palestinian (din Ierusalim), precum și textul masoretic care a fost folosit mai târziu la traducerea Scripturilor ebraice. (Vezi Ap. B10.)

hrana care piere . . . hrana nepieritoare, care duce la viață veșnică: Isus a înțeles că unii veneau după el și după discipolii săi doar pentru a obține avantaje materiale. În timp ce hrana fizică îi menține în viață pe oameni de la o zi la alta, „hrana” din Cuvântul lui Dumnezeu le dă posibilitatea să rămână în viață pentru totdeauna. Isus a îndemnat mulțimea: „Lucrați . . . pentru hrana nepieritoare, care duce la viață veșnică”. Așadar, ei trebuiau să depună eforturi pentru a-și satisface necesitățile spirituale și a manifesta credință în ceea ce învățau. (Mt 4:4; 5:3; Ioa 6:28-39)

Strămoșii noștri au mâncat mană: Iudeii voiau un Rege mesianic care putea să le ofere hrană fizică. Ei și-au justificat pretenția spunând că Dumnezeu le dăduse strămoșilor lor mană în pustiu (pustiul Sinai). Iudeii au numit mana oferită în mod miraculos pâine [sau „grânele”] din cer, citând din Ps 78:24. Când au cerut un „semn” de la Isus (Ioa 6:30), probabil că se gândeau la miracolul pe care el îl înfăptuise cu o zi în urmă; cu acea ocazie, Isus înmulțise cinci pâini de orz și doi pești mici și hrănise mii de oameni. (Ioa 6:9-12)

lumii: În Scripturile grecești creștine, termenul kósmos se referă, de regulă, la omenire ca întreg sau la o parte a ei. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:10.) În Ioa 1:29 se spune că Isus, Mielul lui Dumnezeu, „înlătură păcatul lumii”. Aici, în Ioa 6:33, Isus este descris drept pâinea lui Dumnezeu, mijlocul prin care Iehova dă viață și binecuvântări omenirii.

pâinea vieții: Această expresie apare doar de două ori în Scripturi. (Ioa 6:35, 48) Aici, termenul ʻviață’ se referă la ʻviața veșnică’. (Ioa 6:40, 47, 54) Pe parcursul acestei discuții, Isus s-a descris drept „adevărata pâine din cer” (Ioa 6:32), „pâinea lui Dumnezeu” (Ioa 6:33) și „pâinea vie” (Ioa 6:51). El a arătat că, deși Dumnezeu le-a dat israeliților mană în pustiu (Ne 9:20), această hrană nu i-a păstrat în viață pentru totdeauna (Ioa 6:49). În schimb, continuatorii fideli ai lui Cristos au la dispoziție adevărata mană cerească, sau „pâinea vieții” (Ioa 6:48-51, 58), care le dă posibilitatea de a trăi pentru totdeauna. Ei „mănâncă din această pâine” manifestând credință în puterea de a răscumpăra pe care o au carnea și sângele oferite de Isus ca jertfă.

să-i învii în ziua din urmă: Isus afirmă de patru ori că îi va învia pe oameni în ziua din urmă. (Ioa 6:40, 44, 54) În Ioa 11:24, și Marta vorbește despre învierea care va avea loc în „ziua din urmă”. (Compară cu Da 12:13; vezi nota de studiu de la Ioa 11:24.) În Ioa 12:48, „ziua din urmă” este pusă în legătură cu un timp de judecată, care corespunde, din câte se pare, Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, când el va judeca omenirea, inclusiv pe toți cei ce vor fi înviați. (Re 20:4-6)

viață veșnică: În această ocazie, expresia „viață veșnică” este folosită de patru ori de Isus (Ioa 6:27, 40, 47, 54) și o dată de unul dintre discipolii săi (Ioa 6:68). Expresia „viață veșnică” apare de 17 ori în evanghelia lui Ioan și doar de 8 ori în celelalte trei evanghelii la un loc.

nu-l atrage: Verbul grecesc care apare aici poate fi folosit cu referire la acțiunea de a trage o plasă cu pești. (Ioa 21:6, 11) Însă aceasta nu sugerează că Dumnezeu îi trage pe oameni împotriva voinței lor. Verbul poate însemna și „a atrage”, iar afirmația lui Isus ar putea face referire la Ier 31:3, unde Iehova a spus poporului său din vechime: „Te-am atras la mine cu iubire loială”. (Septuaginta folosește aici același verb grecesc.) În Ioa 12:32 (vezi nota de studiu) se spune că și Isus atrage la el oameni de orice fel. Scripturile arată că Iehova i-a înzestrat pe oameni cu voință liberă. Fiecare poate alege să-i slujească sau nu. (De 30:19, 20) Iehova îi atrage la el cu blândețe pe cei care au o dispoziție corectă a inimii. (Ps 11:5; Pr 21:2; Fa 13:48) El face lucrul acesta prin mesajul Bibliei și prin spiritul sfânt. Profeția din Is 54:13, citată în Ioa 6:45, li se aplică celor care sunt atrași de Tatăl. (Compară cu Ioa 6:65.)

Iehova: În textul ebraic original, în Is 54:13, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). În manuscrisele grecești ale Evangheliei după Ioan disponibile în prezent, aici apare termenul theós (probabil deoarece acest termen este folosit în Is 54:13 în exemplarele Septuagintei), ceea ce explică de ce majoritatea traducerilor spun „Dumnezeu”. Totuși, întrucât numele divin apare în textul ebraic original al versetului citat aici, el a fost folosit în această traducere. (Vezi Ap. C1.)

viață în voi înșivă: În Ioa 5:26, Isus a spus că i s-a dat „viață în sine însuși”, așa cum Tatăl său are „viață în sine însuși”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 5:26.) Acum, după aproximativ un an, Isus folosește aceeași expresie cu privire la continuatorii săi. Aici, el stabilește o echivalență între faptul de a avea ʻviață în sine însuși’ și a obține „viață veșnică”. (Ioa 6:54) De data aceasta, expresia ʻviață în sine însuși’ nu se referă la capacitatea de a da viață, ci se referă, din câte se pare, la faptul de a beneficia de viață în toată plinătatea ei, de a fi viu în mod deplin. Creștinii unși devin vii în mod deplin când sunt înviați la viață nemuritoare în cer. Oamenii fideli cu speranță pământească vor fi vii în mod deplin după ce vor trece testul final, care va avea loc imediat după încheierea Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. (1Co 15:52, 53; Re 20:5, 7-10)

se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu: Contextul arată că cele două acțiuni descrise aici au un sens figurat, referindu-se la faptul de a manifesta credință în Isus Cristos. (Ioa 6:35, 40) Isus a rostit aceste cuvinte în 32 e.n., deci el nu făcea referire la Cina Domnului, pe care avea să o instituie un an mai târziu. El a spus aceste lucruri chiar înainte de ʻPaște, sărbătoarea iudeilor’ (Ioa 6:4), astfel că ascultătorii săi trebuie să-și fi amintit de sărbătoarea care se apropia și de rolul important pe care l-a jucat sângele mielului în salvarea vieții israeliților în noaptea în care aceștia au ieșit din Egipt. (Ex 12:24-27). Isus a subliniat că și sângele său avea să joace un rol esențial: avea să le deschidă discipolilor săi perspectiva de a obține viață veșnică.

în unitate cu mine: Sau „în mine”. Această expresie indică o legătură strânsă, armonie și unitate.

sinagogă: Sau, posibil, „adunare publică”. Substantivul grecesc synagōgḗ, folosit aici, înseamnă literalmente „strângere într-un loc”, „adunare”. În majoritatea ocurențelor din Scripturile grecești creștine, el se referă la clădirea sau la locul unde se adunau evreii pentru a citi din Scripturi, pentru a primi instruire, pentru a asculta predici și pentru a se ruga. (Vezi Glosarul, „Sinagogă”.) Deși, în acest context, termenul ar putea fi folosit într-un sens mai larg, indicând adunările publice la care putea participa oricine, e mai probabil ca el să se refere la o „sinagogă”, în care Isus s-a adresat unui auditoriu alcătuit din evrei, aflați sub Legea mozaică.

Lucrul acesta vă poticnește?: Sau „Lucrul acesta vă ofensează?”, „Lucrul acesta vă face să nu mai credeți?”. În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat și deseori înseamnă a cădea în păcat sau a face pe cineva să cadă în păcat. În funcție de context, poticnirea ar putea însemna încălcarea uneia dintre legile morale ale lui Dumnezeu, pierderea credinței, acceptarea unor învățături false sau faptul de a se ofensa. (Vezi notele de studiu de la Mt 5:29; 18:7.)

Spiritul: Din câte se pare, este vorba despre spiritul sfânt al lui Dumnezeu. Isus afirmă că, spre deosebire de puterea și înțelepciunea pe care Dumnezeu le acordă prin spiritul său, carnea nu folosește la nimic. Aceasta arată că puterea și înțelepciunea oamenilor, reflectate în scrierile, filozofiile și învățăturile lor, nu pot duce la viață veșnică.

carnea: Acest termen are, din câte se pare, un sens larg și se referă la limitele oamenilor, inclusiv în ce privește capacitatea de înțelegere și realizările lor. Toată experiența și înțelepciunea umană la un loc – toate scrierile, filozofiile și învățăturile oamenilor – nu folosesc la nimic când vine vorba despre obținerea vieții eterne.

sunt spirit și sunt viață: Termenul grecesc tradus prin „sunt” (estín) poate avea aici sensul de „a însemna”, astfel că expresia ar putea fi redată prin „înseamnă spirit și înseamnă viață”. (Vezi notele de studiu de la Mt 12:7; 26:26.) Din câte se pare, Isus vrea să spună despre cuvintele sale că sunt inspirate de spiritul sfânt și dau viață.

Isus știa . . . cine era cel care avea să-l trădeze: Isus se referea la Iuda Iscariot. La început, Iuda i-a fost fidel lui Dumnezeu; Isus a petrecut o noapte întreagă rugându-se Tatălui înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli. (Lu 6:12-16) Totuși, Isus știa din profețiile consemnate în Scripturile ebraice că avea să fie trădat de cineva apropiat lui. (Ps 41:9; 109:8; Ioa 13:18, 19) Când Iuda a pornit pe o cale greșită, Isus, care putea citi inima și gândurile, a remarcat această schimbare. (Mt 9:4) Dumnezeu, folosindu-și preștiința, a știut că un prieten de încredere al lui Isus avea să devină trădător. Dar asta nu înseamnă că Iuda a fost predestinat să devină infidel; această idee nu este compatibilă cu calitățile lui Dumnezeu și cu modul său de a acționa.

de la început: Expresia nu se referă la nașterea lui Iuda sau la momentul în care a fost ales ca apostol; Isus se rugase o noapte întreagă înainte de a face această alegere. (Lu 6:12-16) Mai degrabă, se referă la momentul în care Iuda a început să acționeze în mod trădător, schimbare pe care Isus a sesizat-o imediat. (Ioa 2:24, 25; Re 1:1; 2:23; vezi notele de studiu de la Ioa 6:70; 13:11) De asemenea, expresia arată că acțiunile lui Iuda au fost premeditate și planificate, nu rezultatul unei schimbări bruște de atitudine. Sensul termenului „început” (în greacă, arkhḗ) în Scripturile grecești creștine variază în funcție de context. De exemplu, în 2Pe 3:4, „începutul” se referă la începutul creației. Dar în majoritatea ocurențelor este folosit cu un sens mai specific. De pildă, Petru a spus: „Spiritul sfânt a coborât peste [neevrei], așa cum a coborât și peste noi la început”. (Fa 11:15) Petru nu vorbea despre momentul nașterii sale sau despre momentul în care a fost ales ca apostol. Mai degrabă, el vorbea despre ziua Penticostei din 33 e.n., când spiritul sfânt a început să fie revărsat cu un scop special. (Fa 2:1-4) Alte exemple care arată modul în care contextul influențează semnificația termenului „început” se găsesc în Lu 1:2; Ioa 15:27 și 1Io 2:7.

un calomniator: Sau „un diavol”. Termenul grecesc diábolos, folosit în majoritatea cazurilor cu privire la Diavol, înseamnă „calomniator”. În puținele ocurențe în care nu se referă la Diavol, termenul este redat prin „calomniatori” (2Ti 3:3) și „calomniatoare” (1Ti 3:11; Tit 2:3). În greacă, atunci când e folosit cu privire la Diavol, este aproape întotdeauna precedat de articolul hotărât. (Vezi nota de studiu de la Mt 4:1 și Glosarul, „Articolul hotărât”.) Aici termenul este folosit cu referire la Iuda Iscariot, care dezvoltase o înclinație greșită. Este posibil ca, în acest moment, Isus să fi remarcat că Iuda a pornit pe o cale greșită, care, ulterior, i-a permis lui Satan să-l folosească drept complice la uciderea lui Isus. (Ioa 13:2, 11)